joi, martie 19, 2009

Hepi Bardei tu mi!!!

Si azi mai numar o primavara!Nu ma omoara complexele cu "vai ce ma mumific!" nu ar avea sens.

Doar ca ma uit in urma si imi aduc aminte de situatii pe care parca le-am trait ieri.Daca scotocesc mai bine in cotloanele memoriei mele , imi dau seama ca au avut loc acum ceva ani.O dau in clisee stiu!Dar chiar daca poarta titulatura de cliseu, e al meu si mi-l asum!

Uneori te gandesti la lucrurile astea chiar daca nu serbezi trecerea inca vreunui an din viata ta!Mi se mai intampla sa ma bantuie asemena ganduri, atunci cand ma opresc din tot iuresul si din toata agitatia mea sa imi mai trag sufletul.Cand ma opresc sa imi reevaluez prioritatile, atunci ma mai lovesc ideile de genul asta.

Ma revad luand parte la diverse actiuni , sau iesind cu mobra , la vreun chef al dacilor si ma surprind zambind de la o ureche la alta.Imi lipsesc momentele alea.Serios, mi-e dor sa le mai traiesc o data.Probabil ca nu ar mai   avea acelasi farmec.Ma linistesc cand imi dau seama cam ce proiecte de viitor am.Cam ce vreau sa fac si cam ce sunt sigura ca voi realiza!

Asta e primul meu post scris la cel mai serios mod.Este primul post in care tratez o idee mai mult decat personala, un gand , un sentiment care ma incearca!

Acum cativa ani am trait o senzatie unica.Eram in unul din barurile mele preferate.O carciuma deschisa sub numele de "In Vama".Barul asta e pozitionat la etajul unei case cu arhitectura pe vechi.La parter era un magazin de gresii parca , iar in curte se facea vara o mica terasa.Muzica acolo era dementiala, atmosfera la fel.De fapt si acum e cam la fel.Eram o gasca destul de tributara si in vremea aia erau 2 baruri super pt noi : carciuma asta si inca una numita "La Taclale" deschisa de acelasi patron!

In fine cum ziceam, eram In Vama si imi suna telefonul, cum era nitel galagie si nu voiam sa imi oblig interlocutorul sa asculte alte muzici, am iesit in capul scarilor de afara.Jos la baza lor erau 2 batrani, se tineau de mana....Erau imbracati destul de saracacios , dar foarte curat.Atitudine mandra , barbia sus, privirea indreptata inainte si patrunzatoare.Totusi foarte calzi amandoi...Priveau in sus spre bar.Suradeau, iar ea ii spune lui: "Iti vine sa crezi ca am locuit aici candva?" 

Raspunsul a fost o privire calda, limpede si plina de recunostinta!Am inlemnit!Am realizat o multumire de sine cum rar vezi.Chiar si acum dupa ceva timp de la intamplarea aia imi gasesc greu cuvintele sa descriu ce s-a starnit in mine la momentul respectiv.Batranii aia 2 mi-au castigat respectul , admiratia si recunostiinta.Ala a fost momentul in care am invatat ca nu haina te face, ca orice s-a intampla trebuie luat ca atare, dar cu barbia sus."Capul plecat sabia nu-l taie..."

Oamenii aia mi-au aratat fata unei mandrii ne-exagerate.S-au intiparit atat de bine pe retina mea...

Ce legatura are intamplarea asta cu ce am scris la inceput?

As vrea din tot sufletul sa ajung ca ei.Ca batranii aia.Multumita, linistita si impacata cu sinele.Imi doresc sa ating varsta aceea cu ochii la fel de limpezi...

Si nu am decat 23 de ani.Azi 19 Martie 2009!

Noapte buna si...la multi ani mie!

Un comentariu:

  1. La multi ani ! Sa cresti mare ,mare ,si batrana ,batrana cum i ti doresti !Mai ai drum lung pana acolo !Cu rabdare si perseverentsa ,cica se poate face o gramada de lucruri ! 23 ,hmm ,am si uitat ca am avut vreodata !Profita ,profita fat o ,ia tot ce poti,si da tot ce poti ,mai mult de atat nu putem face !

    RăspundețiȘtergere