joi, februarie 19, 2015

Oameni pe care ii ascundem in noi, sau cum va spun ramas bun, domnule profesor!

      Recent, unul din dragii mei profesori a plecat dintre noi, cei vii. Vestea mi-a umplut ochii de lacrimi si sufletul de dragoste si furie, frustrare. Epuizant!
      Facem des gresala de a inchide intr-un colt de suflet, plin de praful cuvenirii niste oameni, care ne-au construit. Cu toata dragostea, pasiunea si incapatanarea pe care o aveau in ei, cu fiecare zvacnire a inimii.  Ne-au dat din sufletele lor, din mintile lor, au respirat caldura deasupra noastra, pentru ca noi sa nu simtim frigul sec al unei existente inutile. Ne-au invatat cuvinte noi, sa deschidem alti ochi, sa vedem altfel cu ei si sa decidem. Ne-au invatat sa stam stramb si sa judecam drept.
      Ne terminam studiile si, e drept, ne amintim cu drag de oamenii astia din cand in cand, dar ii inchidem repede in coltul lor, prinsi in iuresul adultului de azi si ii consideram, arogant, nemuritori. Cand mai dispare unul dintre ei si pielea iti arde sub lacrimile frustrarii, iti aduci aminte ca iti datorezi intreaga fiinta acestor oameni.
       Moartea ne transforma in egoisti si in recunoscatori in acelasi timp. Ei, profesorii nostrii dragi, au trait pentru noi, pentru a face diferenta. S-au imprimat pe sine in noi. Ne-au fost PROFESORI!
Ma incearca un sentiment de mila fata de cei care si-au sfarsit anii de scoala fara a intalni macar un astfel de personaj.
       EI au pregatit panzele vietilor noastre inca de pe vremea cand softul nostru abia se scria. Cand intr-un final ajungem adulti, ne pictam aceste panze cu mult mai usor, pentru ca prin EI, culorile de care avem nevoie sunt deja acolo.Ne-au lasat sa ne alegem lumile carora sa apartinem si ne-au aratat ca este atat de bine sa nu ne limitam la un singur univers.
      Sunt aproape 3 saptamani de cand ati pasit in afara planului fizic, domnule profesor Manea. Ultima data cand v-am vazut, erati deja plecat. Mi-ati parut atat de mic si m-am simtit coplesita, iar in mine s-au zbatut doua sentimente covarsitoare. M-am simtit atat de mare si m-am simtit si mai mica decat imi pareati dumneavoastra. Cand am ajuns in locul in care va dormeati ultimul somn, v-as mai fi spus atat de multe si cu toate astea cand am deschis gura, nu-mi mai rasuna in minte decat "Va multumesc!"
Imensitatea omului din dvs. inca strivea. Acum cand gandurile se mai aseaza, cand limba parca umbla mai dezlegata va mai pot spune cateva lucruri. Veti ramane o parte din mine. Cum m-a surprins dragostea pe care ne-ati purtat-o neincetat atatia ani la rand. Ani in care nu ne-am vazut si nu ne-am vorbit. Ani in care din cand in cand imi reveneati in minte ca o definitie a pasiunii, a fortei creatoare, a iubirii, a omului!
     Dvs. nu ati trait niciodata in universul social impus. Sufletul dvs. a refuzat vulgaritatea gandului superficial si astfel ati devenit una din pietrele fundatiei mele. Va multumesc domnule profesor pentru incapatanrea cu care v-ati luptat cu mine. Mi-amintesc acum cu dragoste de lupta asta, desi probabil la momentul respectiv era epuizanta pentru dvs. Cat chin a fost sa ma convingeti sa-mi murdaresc mainile de lut, ca mai tarziu sa ma indragostesc iremediabil de creatia tridimensionala. Mi-amintesc acum de figura dvs. mereu gri, sub care ardeau toate culorile unui suflet care exista pentru a crea.
     Nu va spun ca-mi va fi dor, pentru ca imaginea este atat de vie, iar ceea ce m-ati invatat inca pulseaza cu toata forta sub piele. Dar va voi spune in gand "Multumesc domnule profesor!" de cate ori ma voi impiedica de imaginea gri. Nu va voi transforma in incoana, pentru ca tocmai omul v-a echilibrat divinitatea si ne-ati invatat sa traim la fel. Si va mai spun acum ceva: Ramas bun, ne-om mai cunoaste si-n alte vieti!
      Randurile astea sunt in primul rand pentru voi, cei care le veti citi. Pretuiti-i, ca nu-s nemuritori!
Dna. Luiza Palimaru (istorie), dl Petre Manea (sculptura si modelaj), dl. Gabriel Stratulat (pictura/culoare), dl Viorel Lungu (pictura/culoare), dna. Luiza Stoica (engleza), dna. Niculina Stere (sport), dl. Gheorghe Petre (istorie), dl. Daniel Flaut (istorie medie universala), dna Adriana Citeia (istorie veche universala), dl. Anton Gheorghe (ju-jitsu), dl. Dan Artic (ju-jitsu), dl Fane Costea (ju-jitsu), ei sunt cei pe umerii carora ma ridic si acum sa ating cerul! Va multumesc dragii mei! Sa va tina Cel de Sus sanatosi pe cei ce inca impartiti cu noi pulsul, iar pe voi, cei plecati, sa va odihneasca pentru ca va meritati odihna!